Nae Lăzărescu: “Azi poate să bată pe Real Madrid la scor de maidan, iar mîine poate să o bată Foresta Fălticeni să o asculte cu urechea. Aşa e Rapidul!”

Numele lui Nae Lăzărescu este sinonim cu umorul şi cu buna dispoziţie. La două vorbe spuse, maestrul scoate pe gură trei glume. Rapidist cu vechi ştate de serviciu, actorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” s-a lăsat sedus de mirajul jocului cu balonul rotund, fiind nelipsit mult timp de la meciurile giuleştenilor.

Viaţa marelui actor Nae Lăzărescu se confundă practic cu comedia, scenetele în care joacă alături de Vasile Muraru, dar şi filmele în care a apărut descreţind timp îndelungat frunţile a milioane de spectatori şi telespectatori. S-a „infectat” de tânăr cu microbul fotbalului şi a adunat, de-a lungul timpului, poveşti de odinioară, cu jucători răsăriţi de prin mahalalele Bucureştiului, dar şi cu mari fotbalişti care i-au devenit prieteni după ce i-au văzut spectacolele. „Am fost la primul meci în ‘52. M-a dus vărul meu la curse, la hipodrom. Răspundea de cai Felix Ţopescu, tatăl lui Cristian Ţopescu. Nu prea mi-a plăcut, aşa că ne-am dus pe stadion, la meci. Juca CFR-ul cu o echipă din Ardeal. Erau pe atunci Tache Macri, Bazil Marian, care reintrase pe teren după o grea operaţie la genunchi, Filotti, şi mulţi alţii. De atunci am început să ţin cu Rapidul. De la echipa asta te poţi aştepta la orice. Azi poate să bată pe Real Madrid la scor de maidan, iar mâine poate să o bată Foresta Fălticeni să o asculte cu urechea. Aşa e Rapidul”, povesteşte hâtru Nae Lăzărescu.

De la mahala la „măsele pe gazon”
Dragostea actorului pentru Rapid a venit însă şi pe altă filieră, ţinând cont de faptul că unul dintre primii idoli a fost un… stelist. „Am prins gustul fotbalului de când Voinescu, celebrul portar, stătea pe stradă cu mine. Se antrena pe un teren pe unde se află acum Parcul Copiilor, pe Olteniţei, îi spunea Axa. Rămâneam absolut blocaţi ce detentă putea să aibă, că nu era prea înalt, era cam cât mine de înălţime. Pe urmă, «Mopsul» Dumitrache, care era tot de prin partea aia, din zona unde se afla «Autobuzul». Pe de altă parte, Oborul era patria lui Ozon. Mergeam ca la filmele cu Stan şi Bran să-l vedem pe Ozon. Era un tehnician extraordinar. Pe urmă s-a introdus şi la noi deposedarea prin alunecare. Jocul s-a schimbat, de-aia şi publicul din America a fost captat de fotbalul european, că ăia sunt obişnuiţi să vadă măsele pe jos. Fotbalul lor cam aşa e”, spune mucalit actorul.

Glume… fotbalistice
Nae Lăzărescu a trăit una dintre cele mai amuzante poveşti legate de fotbal undeva prin centrul Bucureştiului, în Cotroceni. „Când Rapidul a bătut odată Progresul aveam o relaţie sentimentală chiar pe strada Dr. Lister. Noaptea n-am auzit nimic, dar dimineaţa, când am ieşit de la copilă din casă, toată strada era plină de chifle, iar în chifle erau înfipte lumânări aprinse. Rapidiştii le-o făcuseră! Asta era într-adevăr o glumă bună, e înghiţibilă, nu ajungi să-ţi aduni elementele de dantură de pe jos, ca în ziua de azi. Înainte, dacă pierdea o echipă, suporterii mergeau după meci împreună la cârciumă, iar învinşii trebuiau să dea berea. Nu se punea problema de ceartă, nu se încăiera nimeni, nu exista aşa ceva. Însă românul, fiind şi puţin snob, dacă a văzut că englezilor le place cu morţi pe străzi, au zis că de ce să nu fie aşa şi la noi? Ajunge o măciucă la un car cu oale, cum se zice”, explică actorul.

Artişti versus fotbalişti, întâlniri de pomină
Spectacolele în care se organizau meciuri între selecţionatele artiştilor şi sportivilor erau o adevărată atracţie, chiar dacă uneori pasiunea pentru fotbal încingea spiritele. „La meciuri făcea cărţile Rică, spunea: «Băăă, nu v-am chemat să jucaţi fotbal, lăsaţi mingea la artişti, că lumea a venit să râdă!» Erau Ştefan Bănică, Nicu Constantin, Puiu Călinescu, toţi strâmbii. Păi de-asta se şi spunea, când se dădea anunţul: selecţionata old-boys contra resturilor lumii. Odată i-am dat la gioale lui Lajos Sătmăreanu şi a venit la mine în pauză, mi-a arătat piciorul şi mi-a zis: «Nae, cu ăsta am băgat vreo cinşpe în spital, lasă-te de gioale!» Tot obişnuiam să pun tălpi. Păi nu l-am băgat în ghips pe Ioaniţoaia?! El juca pe bune, dar rău; îi spuneam: «Stai, măi nene, că au plătit oamenii ăştia bilet ca să mai şi râdă». A zis că nu-l interesează şi i-am pus o talpă. A doua zi şi-a pus piciorul în ghips, dar nu mi-a purtat pică”, povesteşte Nae Lăzărescu.

Întâmplări cu Rică…
Unul dintre cei mai mari portari pe care i-a dat fotbalul românesc, Rică Răducanu, era ţinta preferată a glumelor de tot felul. „Ciuca miştourilor era Rică Răducanu. L-a pus odată generalul Dragnea să ducă băieţii la un spectacol. Trebuia să aleagă între circ, operetă sau revistă. Rică a zis atunci: «Hai să-i ducem la circ, tovarăşu’ general!» În ziarul «Informaţia» era trecut titlul spectacolului, în stânga erau trecute orele, iar în dreapta, telefonul. «Vezi că e telefonul în ziar, sună şi reţine 40 de locuri!» Seara, generalul l-a întrebat pe Rică dacă a făcut rost de bilete, la care Rică i-a răspuns: «Nu, tovarăşu’ Dragnea, am sunat, dar nu răspunde nimeni, e numărul nealocat!» «Păi ce număr ai format tu, mă?», s-a răstit generalul la el. «Păi, cum ce număr am format?! 11, 13, 19!» El formase orele la care aveau loc spectacolele”, povesteşte Nae Lăzărescu.

Farse, bancuri cu fantome, coşciuge buclucaşe
„Era odată la masă, pe lângă o grămadă de jucători, şi unul, gestionar la pompe funebre. Începusem să spunem bancuri cu fantome. Atunci gestionarul mi-a făcut semn şi mi-a zis: «Nea Nae, hai să le facem una ăstora, dar cum facem să ajungem la ei acasă, ştii unde stau?» I-am zis că da, şi pe urmă le-am luat cheile de la case, că erau în paltoane, la garderobă. Am luat un taxi şi am dus şapte coşciuge acasă la jucători. Le-am pus pe masă în sufragerie. A doua zi ne-am dus să le recuperăm. Ăia dormiseră pe la vecini, pe la rude sau pe la prieteni. Le fusese frică să mai intre în casă. L-am găsit şi pe Rică şi l-am întrebat unde e coşciugul. «Care coşciug, zice Rică, nu mai e niciun coşciug!» Gestionarul a făcut feţe-feţe. Rică a continuat: «Păi, m-am gândit, ce paştele mă-sii e cu coşciugul acesta la mine-n casă? Şi dacă tot murise unu de pe stradă, amărât săracu’, am luat coşciugul şi i l-am dat cadou!» Aşa că Rică a fost bun de plată un coşciug”, spune râzând marele actor.

Sursa: Ziarul Ring

Mobilizarea ca a inceput returu

Baieti , fete , gata , A INCEPUT returul !

Maine , toti , la club Moldova la ora 15:00 sa facem o atmosfera frumoasa!

Avand in vedere ca gsptv nu prinde nimeni dintre noi , va rog sa veniti cat mai multi maine! Tre sa ne mobilizam , sa vorbim multe , asa ca veniti TOTI!   FZR!!

Primavara incepe cu tine , RAPID!

OFICIAL: Nae Manea – director tehnic, Rada – principal!

Rapidul şi-a stabilit în sfrâşit banca tehnică pentru returul sezonului 2008-2009. Fostul directorul general adjunct al FC Rapid, Nicolae Manea, a fost numit în urmă cu câteva minunte director tehnic al clubului din Giuleşti, iar Marian Rada, care a condus echipa a doua a clubului, a fost instalat în funcţia de antrenor principal al grupării de sub Grant. Totodată, s-a stabilit care vor fi colaboratorii celor doi. De antrenamentele goalkeeperilor din Giuleşti se va ocupa Dumitru Iordan. Ciprian Panait şi Marius Gogălniceanu vor fi cei doi preparatori fizici. Secundul lui Rada nu a fost stabilit încă, dar este de aşteptat să se apeleze la serviciile unui fost jucător rapidist. Cele mai mari şanse să preia această funcţie le are, aşa cum ProSport v-a anunţat încă de ieri, Adrian Iencsi. Rada îl înlocuieşte pe portughezul Jose Peseiro, care şi-a întrerupt, luni seară, unilateral contractul cu Rapid, susţinând că nu a fost plătit în ultimele patru luni. Echipa, care a început de luni, 12 ianuarie, pregătirile, se va afla în București până duminică, 18 ianuarie, ziua plecării în cantonamentul de la Poiana Brașov. Întoarcerea acasă este prevăzută pentru sâmbătă, 24 ianuarie. Pe 2 februarie se pleacă în turneul de pregătire din Antalya, unde lotul Rapidului se va pregăti până pe 14 februarie. Pe perioada șederii în Turcia, sunt programate și patru jocuri de verificare: 4 februarie – Vorskla Poltava (locul 4 în Ucraina); 7 februarie – Jagellonia Bialystok (locul 10 în Polonia); 10 februarie – Șahtior Donețk (locul 5 în Ucraina); 13 februarie – MFK Kosice (locul 4 în Slovacia). Informaţiile au fost confirmate şi pe site-ul oficial al clubului. Chiar dacă Nae Manea va ocupa la Rapid postul de director tehnic, Consiliul de Administraţie al clubului a decis ca el să răspundă pentru rezultatele echipei. Legenda vişinie mărturiseşte că a încercat să aibă o colaborare strânsă cu Peseiro, dar acest lucru nu s-a putut realiza. Manea e convins că relaţia pe care o va avea cu principalul Rada va fi una foarte bună. “Eu îmi asum toate rezultatele echipei. În mandatul lui Peseiro, nu aveam astfel de prerogative, eu am încercat să colaborez cu el, dar îmi spunea că sunt problemele lui, că el răspunde de rezultate. Cu Rada am mai lucrat, o să mă înţeleg cu totul altfel cu el.”, a spus directorul tehnic la gsptv. Chiar dacă situaţia financiară a clubului e dezastruoasă, Nae Manea speră ca jucătorii să-şi primească banii până la plecarea în cantonament: “Sper ca înainte de plecarea în cantonament jucătorii să îşi ia banii măcar pentru o lună.” Sichitiu: “Am ales un cuplu de antrenori care este legat de Rapid şi care cunosc foarte bine ce înseamnă această echipă. Sunt sigur că vom avea succes alături de ei” Directorul general al FC Rapid, Grigore Sichitiu, a declarat că obiectivul fixat cuplului Rada – Manea este calificarea într-o cupă europeană. “Am ales un cuplu de antrenori care este legat de Rapid şi care cunosc foarte bine ce înseamnă această echipă. Sunt sigur că vom avea succes alături de ei. În acest sezon, obiectivul lor este calificarea într-o cupă europeană. Fie prin ocuparea unui loc în campionat care să permită acest lucru, fie prin câştigarea Cupei României”, a declarat Sichitiu pentru MEDIAFAX. Primul antrenament al zilei de miercuri desfăşurat la baza sportivă Pro Rapid a fost condus de noul antrenor principal Marian Rada.

Deplasare la Iasi

Politehnica Iasi		Rapid Bucuresti
Sambata 29 noiembrie, ora 16:00,

Cei care vor sa faca deplasarea la Iasi , sa ma anunte! Vom merge cu trenul ( pret maxim 8 lei ) si ne vom intoarce cu microbuzul , sau tot cu trenul .

Avem tren dimineata la ora 7:53 … Care vrea sa vina sa ma anunte , sau sa vina sambata la ora 7 dimineata pe centru la statuie , de unde vom pleca la gara.

Pentru alte detalii , contactati-ma.
Hai Rapid!!

Cazul “Bricheta”

In Anglia, tusierul Phil Sharp s-a prabusit la pamant dupa ce a fost lovit in cap de o moneda. Arbitrul a avut nevoie de ingrijiri medicale, care au constat in cateva copci, apoi i-a fost aplicat un plasture in zona lovita. Meciul de pe “Villa Park” s-a reluat dupa cateva minute. In Romania, arbitrul Deaconu a oprit definitiv partida dupa ce a fost lovit in cap de o bricheta. Arbitrul de casa al Stelei nu a avut nevoie de ingrijiri medicale. A beneficiat cel mai probabil de “o prima de insanatosire” considerabila din partea lui Gigi Becali.
Spre deosebire de cazul din anul trecut, din Giulesti, cand arbitrul Deaconu a intrerupt partida după ce a fost lovit in cap de o bricheta, meciul de pe “Villa Park” s-a reluat dupa cateva minute.

In Romania, nici pana in prezent Federatia Romana de Fotbal nu a impus cluburilor sa isi instaleze sisteme video de supraveghere si ca stadioanele de fotbal din Romania sa interzica accesul pe stadioane al suporterilor care savarsesc asemenea infractiuni. Politia din Romania lipeste afise de tip “wanted” pe stalpii de pe strada si recurge in continuare la metode primitive si ineficiente de combatere a acestor infractiuni.

In Anglia, dupa incident, stewarzii au izolat sectorul de tribuna din care a zburat moneda, apoi suporterii au fost condusi la o sectie de politie, pentru identificari. “Putem confirma ca tusierul Phil Sharp a fost lovit cu o moneda de 50 de penny. Politia, impreuna cu clubul, vor realiza o investigatie comuna pe baza imaginilor camerelor video din interiorul stadionului, iar vinovatul va fi deferit justitiei. Din punctul nostru de vedere, vinovatului ii va fi interzis pe viata accesul pe stadion. Condamnam vehement astfel de actiuni”, a declarat purtatorul de cuvant al clubului gazda.

Rappa – Alb~Visiniu

Rapid Giuleşti, Rapid Giuleşti…
Ca-n orice poveste
Poţi să-ncepi cu “A fost odată”
Dar se ştie
Rapid nu-i o poveste
E o legendă vie
Născut în ‘23
Multe rîuri de tuş au curs
Despre Rapid poţi scrie la nesfîrşit
Şi tot n-ar fi de-ajuns
Pentru Rapid nu se scrie
Pentru Rapid se simte
La Rapid se iubeşte
Giuleştiul nostru încă tînjeşte
După driblingul minunii blonde
Şutul lui Bazil Marian
După Rapidul interbelic
Al lui Vintilă şi Bogdan
După magia lui Ozon
Continuînd cu Tinel Stănescu
Marele campion
Pînă la echipele Luceştilor
Ne lăsăm inima pe stadion
Şi-o regăsim în zi de meci
Aşa va fi în veci!
Vişiniul ne hrăneşte cu trecut pentru viitor
Deci dacă nu eşti rapidist n-ai cum să înţelegi
Rapidismul nu e un microb
E mai mult decît atît
E pasiunea extremă dusă la absolut
Rapid e un foc ce ne arde-n suflete
E cel care ne dă bucuria unei sîmbete
Care ne strînge la un loc şi ne smulge zîmbete
E pasiune şi credinţă după datină
Curcubeul inimilor noastre
Răsărit din lacrimă
Medalia de platină
Rapid înseamnă patimă!

Refren:
Alb-vişiniu
Puritate şi dorinţă
Alb-vişiniu
Pasiune şi credinţă
Alb-vişiniu
Rapidu-ntotdeauna va fi viu
Cînd o să mor, să-mi puneţi steagul pe sicriu

Persecutat de regimul comunist,
Zece ani în B,
Jucători luaţi cu japca,
Abuzaţi de miliţie,
Şi aici e mîndria,
Că în aceste condiţii niciun club nu rezista în România,
Milioane de fanatici au stat împotrivă,
Ca Rapidul să moară printr-o hotărîre abuzivă.
Aşa era-nainte:
„Vi-l dăm pe Damaschin, voi ni-l daţi pe Valentin”,
Mai ţineţi minte?
Nu vrem ce nu-i al nostru,
Vrem să se facă dreptate,
Titlul din ‘42 e în inimile noastre.
Totuşi sîntem duşmăniţi
Dar cei care ne duşmănesc să se urască între ei
Cîinii să mîrîie cînd oile pasc
Rapidiştii nu se fac
Rapidiştii se nasc
Nu vrem titluri furate
M-aş plictisi să le număr
Avem suflete curate
Nu grade peste umăr
Asta e pentru faima lui Dan Coe
Simbolul nostru răpus de securitate în plină glorie
Asta e pentru nea Mincea
Banii sînt hîrtii zburătoare
Iubirea ta n-a fost de vînzare
Vei fi mereu în tribună
Spectaculos ca un şut cu ristu
Ne e dor de tine şi de Tudorică Trompetistu
Sîntem urmaşii voştri, mîndri de blazon
Luptăm pentru unicul Rapid şi-l perpetuăm!

Povestea lui Dan Coe- “cel mai sufletist dintre sufletiştii vişiniilor”

Fostul mare fundaş al Rapidului ar fi împlinit astăzi 67 de ani.

Dan Coe a debutat in prima echipa la nici 20 de ani. Un fotbalist exceptional, drept, orgolios si care nu suporta bataia de joc. A fost pe rind venerat, purtat pe bratele gloriei, exilat, uitat, umilit si izolat.

Dan Coe a fost pe rînd venerat, purtat pe braţele gloriei, exilat, uitat, umilit şi izolat

N-a ajuns in fotbal chiar din intimplare. Tatal sau, Duce Coe, juca la Sportul Studentesc. El i-a indrumat micutului Dan pasii spre sportul cu balonul rotund si tot el i-a fost si primul sfatuitor. Cum insa Regia era prea vecina cu Giulestiul, marea schisma s-a produs: Dan a ales Rapidul.

Ca orice om, avea superstitiile sale. Era anul 1967 si ziua in care Rapid avea meci la Ploiesti, in compania Petrolului, partida care avea sa aduca primul titlu din istoria giulestenilor. Coe avea o superstitie: daca-n ziua meciului ii iesea in cale un cortegiu mortuar, insemna ca echipa va cistiga. In drumul spre stadion, pe traseu tocmai trecea un car mortuar. Atunci, rapidisul a sarit si a strigat bucuros: „Mortule, sa-ti dea Dumnezeu sanatate, azi vom cistiga!”.

El si Dobrin, indezirabilii din Mexic
A cunoscut consacrarea la echipa nationala, dar, ironie a sortii, ca si pentru Gicu Dobrin, Mexicul a fost doar un fruct interzis, fiind un personaj neagreat nici de selectioner, nici de autoritati. Astfel i-a incoltit ideea unei retrageri fara griji. A obtinut un contract de doi ani in Belgia, la o echipa destul de buna pe vremea aceea, Anvers. Nu s-a acomodat suta la suta. A crezut ca era vorba doar de fotbal, dar avea sa inteleaga relativ repede ca diferentele erau de mentalitate, de crez si de aspiratie. In paralel, a absolvit scoala de antrenori de la Köln.

Giulestiul l-a renegat!
Dupa cei doi ani petrecuti pe meleaguri straine, revine la Rapidul sau cel iubit. Dar, stupoare! Rapidul nu-l mai iubea! Tache Macri l-a refuzat ca jucator. Urmatorul venit, Marin Barbulescu, l-a refuzat si ca jucator, si ca antrenor secund. La fel si Bazil Marian. Disperarea l-a ajuns, l-a cuprins, l-a coplesit. El, cel mai sufletist dintre sufletistii visiniilor, se vedea eliminat, izolat, parasit. Vrind, nevrind, a ajuns un calator neobosit, dar lumea si-l aminteste ca pe omul care, pe unde trecea, facea un bine.

Angajat la CFR
Pentru perioade scurte a activat ca antrenor la Sighet si Galati. Intr-un tirziu, Ministerul Transporturilor i-a oferit o slujba intr-unul din birourile sale. Asta nu l-a multumit defel, desi a crezut ca se va linisti. Iubise prea mult Rapidul si mai ales fotbalul, ca sa nu fie aproape de gazon si de echipa. La inceputul anilor 80, gindul plecarii din tara incepuse sa-l domine. A solicitat o viza turistica pentru Belgia, ca sa-si viziteze fosta echipa. A primit-o si a plecat. Definitiv. N-a ajuns niciodata acolo. S-a stabilit, in schimb, in Germania, la Köln. A crezut din nou ca se va acomoda, dar nemtii erau altfel.

Si-a strigat durerea la Europa Libera!
O vreme, un post de radio din München i-a oferit sansa sa-si spuna of-urile si sa exprime liber ceea ce in tara n-a putut niciodata. Radioul s-a numit Europa Libera. Interventiile sale au fost niste strigate de durere, o durere inabusita atitia ani de un sistem nimicitor si crud. Amintiri, intimplari, mizerii, nedreptati traite ca sportiv, toate i-au venit atunci in minte. Tot atunci a dezvaluit si marele secret al familiei sale, si anume faptul ca tatal sau suferise ca detinut politic in puscariile comuniste, ajungind, dupa propriile-i spuse, „de la un urias de peste 100 de kilograme la numai 50”. A fost declaratia care i-a scos din minti pe comunisti. Curind, la Köln au sosit sotia si fiica. Era clar ca securitatea se temea de alte declaratii ale sale. Multi au considerat atunci cel putin ciudat modul in care familiei sale i-a fost permisa plecarea.

„El si-a pus streangul la git, securistii i-au tras scaunul!”
Atmosfera devenise tensionata, iar el nu-si mai gasea locul. Varianta oficiala a fost ca s-a sinucis in 1982. Brusc, fara nicio explicatie. A fost gasit spinzurat de lustra din apartamentul sau din Köln. Dupa Revolutie insa misterul s-a dezlegat. A fost victima razbunarii sistemului politic la care nu voise sa se alinieze si pe care nu dorise sa-l accepte. Prin lumea fotbalului circula chiar o vorba de folclor: „Dan si-a pus streangul de git, dar securitatea i-a tras scaunul!”. Dupa el a ramas o piatra tombala, in cimitirul Sudfriedhof din Köln, o familie debusolata in Germania, o mama bolnava la Bucuresti si 41 de selectii in nationala României.

Carte de vizita: Dan Coe
S-a nascut pe data de 8 septembrie 1941. A debutat in Divizia A in 1961, la Rapid. A evoluat la Rapid Bucuresti, Anvers si Siderurgistul Galati. Palmares: Campionatul României, in 1967, cu Rapid Bucuresti. A debutat la echipa nationala pe data de 12 mai 1963, Bucuresti, in meciul României – RDG 3-2 (0-2). A fost selectionat in lotul pentru Jocurile Olimpice de la Tokio din 1964 si la Campionatul Mondial din Mexic, 1970. Selectii in echipa nationala: 41. A absolvit scoala de antrenori la Koln si a fost antrenor la echipele din Sighet si Galati. A disparut tragic pe data de 8 septembrie 1982.

Moarte învăluită în mister
În anul 1980, lui Dan Coe i s-a aprobat o cerere de deplasare în Belgia. A sosit în această ţară, de unde a trecut în Germania, stabilindu-se în oraşul Köln, unde a cerut azil politic. Deşi a primit de la preşedintele Nicolae Ceauşescu titlul de maestru emerit al sportului, aceasta nu a însemnat pentru Dan Coe un motiv de nu a mai critica sistemul politic din România. În ţară, Coe era prea cunoscut şi iubit.

Dan Coe a fost găsit de managerul imobilului la [19 octombrie]] 1981 spânzurat în faţa uşii din apartamentul unde locuia în Köln. Medicii au făcut de urgenţă o intervenţie chirurgicală, l-au reanimat direct, la cord deschis. Nu s-a aflat niciodată dacă s-a sinucis sau a fost omorât. (El trăia în Germania având statut de refugiat politic.) Politia germană nu a cercetat acest caz. Sotia şi fiica lui se aflau de câteva zile în Köln. Nimeni nu l-a identificat pe Dan Coe.[necesită citare] Actele au fost direct închise. Acestă tragedie s-a întâmplat la scurt timp după un interviu dat de Dan Coe la Radio Europa Liberă. Soţia lui, Elena-Victoria Coe, nu s-a mai recăsătorit. Ea trăieşte, împreună cu fiica Dana Coe şi nepoţii Danny Coe şi Dee Coe, în Berlin.

Colegii săi de generaţie avansează alte ipoteze cu privire la moartea sa.

„Nu se sugruma el, l-au făcut ăia că a vorbit una alta pe la radio. Nu cred că-şi lua el zilele, iubea prea mult viaţa.”
(Rică Răducanu)

„Trecerea de la statutul de vedetă la cel de om obişnuit i-a provocat un şoc, i-a creat o stare pe care nu a putut să o depăşească. În schimb, cu două, trei luni înainte să moară, am auzit la Europa Liberă o emisiune în care povestea necazurile pe care el şi tatăl său le-au trăit în România. Nu ştiu dacă este un motiv destul de solid ca să-i atragă moartea, însă nu cred ca era atât de labil încât să se sinucidă.”
(Puiu Ionescu)

„Nu cred că Securitatea a fost implicată în moartea lui Dan. El a avut nişte probleme cu „ei” pentru că, într-un turneu al Rapidului în Franţa, a schimbat nişte valută, lucru interzis pentru noi, fotbaliştii.”
(Ilie Greavu)

Încă din anii ´60 când juca la Rapid, pe Stadionul Giuleşti, una dintre scandările obişnuite ale suporterilor rapidişti este: „Un salut din vechea Troie/Pentru faima lui Dan Coe/Şi înc-o dată că e voie/Ahoe!”

El, Dan Coe, a fost liderul cu 41 de selectionari in echipa nationala. A jucat la o singura echipa, numita Rapid si a fost din anul 1970 maestru emerit al sportului. Capitan al echipei Rapid si al nationalei, ramane o figura legendara a fotbalului romanesc. Bunul Dumnezeu sa-l odihneasca in pace!

26 aprilie 1986 – Meciul jucat cu inima

* In saptamana premergatoare meciului , securistii , cu Lucescu in frunte , au facut tot posibilul sa-i intimideze pe jucatorii RAPID-ului , mergand pana la a-i aresta pe cativa dintre ei sub acuzatia de viol . Ce s-a discutat in arest nu pot sti decat cei prezenti , dar cu o zi inaintea jocului au fost eliberati .
Jocul ,disputat cu tribunele arhipline , de RAPID-isti, a inceput mai mult decat surprinzator pentru toata lumea , dar se putea lesne observa ca GOANTA si ai lui joaca mai mult decat un meci de campionat . In primele 3 minute , dupa ce RAPID a dat lovitura de incepere , comunistii NU AU ATINS MINGEA . Vazand aceasta au recurs la obisnuitul , pentru ei , fault grosolan , dar care nu s-a lasat cu accidentari . A urmat si intrarea arbitrilor , cu D.Petrescu la centru , in joc , si in urmatoarele 15 min. au fost nu mai putin decat 5 ofsaiduri nesemnalizate , faulturi neacordate si … 1 hent cat se poate de clar in careul javrelor , DUMITRU a centrat de pe stanga AGIU a sarit la cap , dar un adversar i-a pus capac . Cu toate aceste ‘ajutoare’ , securistii nu au avut nici macar o ocazie de gol , in fata RAPID-ului care a avut 4-5 ocazii imense . Printre care , DUMITRU centreaza de pe stanga , AGIU din partea opusa intoarce in careu de unde MINCU , intr-opozitie excelenta trimite mult peste poarta .TIRA centreaza de pe dreapta , mingea prinde efect , se indreapta spre poarta , dar portarul scoate de sub bara . Tot TIRA scapa singur pe culoar central , dar isi prelungeste prea mult mingea si este blocat . La pauza 0-0 . In a 2 a repriza , RAPID joaca ceva mai retinut , dar tot ce pot face maidanezii este sa dea tarcoale pe la 16m. , insa fara a se apropia de poarta , din contra in doar 5 min. RAPID are 3 ocazii identice , AGIU il deschide printre pe SICA DAMASCHIN dar acesta rateaza startul , tot AGIU il deschide de aceasta data pe GOANTA dar prea tare , iar apoi rolurile se schimba dar si AGIU rateaza startul . Urmeaza o actiune made in TIRA , care se face ca-i paseaza lui DAMASCHIN , toata haita se duce in acea directie , TIRA continua actiunea , dar la 16m. este faultat din spate. LITA executa in stil propriu , dar portarul apara . Urmeaza o cursa a lui AGIU , pe stanga , intra in careu , dar la 12m. este secerat , insa arbitrul ‘tocmai casca’ si n-a vazut .
Si a venit marele , istoricul , extaziantul minut 75 . Culmea chiar atunci reusisera si turbatii sa ajunga la poarta si sa rateze o ocazie , unica lor ocazie , din 4 m. au tras in TOADER , fundasii au respins pana la DUMITRU care ii paseaza lui SICA , acesta trimite la jumatatea terenului lui GOANTA care incepe recitalul , trimite un adversar in dreapta , un altul in stanga , in mod firesc urmeaza un alt dribling ce trimite adversarul in dreapta , intra in careu , unde mai are doar portarul in fata , dar si acesta este facut KO , printr-o fenta spre stanga , si de la 6m. trimite in poarta goala , dezlantuind 20.000 de fanatici ce urmarisera jocul cu un singur gand , acela de a sfasia o haita de caini spurcati . Si acestia fusese-ra in sfarsit sfartecati , ucisi intr-un mod ce nu le dadea nici o sansa de scapare desi tot mai sperau ca slugile lor , arbitrii vor acorda ofsaid !!! , asa cum cereau in haita . Din acel moment tot stadionul a devenit un vulcan , ce nu s-a mai oprit pana in min.105!!! , cand a binevoit si asa zisul arbitru sa fluiere sfarsitul jocului . 30 de min. de lovituri libere din preajma careului nostru de 16m. Dupa cele 90 min. , a prelungit cu 2 min. (ceea ce atunci nu se facea) , dar a ajuns la 10 min. de prelungire , insa cum singurul adversar ce mai avea putere sa lupte era arbitrul , nu s-a putut face nimic , iar dupa ce a fluierat sfarsitul partidei , si echipele se indreptau spre vestiar , o ‘jigodie’ i-a spus sa reia jocul , ceea ce s-a si intamplat , dar dupa inca 5 min. n-a mai avut ce face , si a taiat aerul , pe care probabil nu-l mai avea , la gandul ca nu a putut ajuta o echipa ce avea pretentii de Europa (dar care urma sa fie eliminata cu dubla infrangere de albanezi), si RAPID obtinea mai mult decat o victorie , INVINGEA , din nou , dupa mult timp , COMUNISMUL.

Cum si unde s-a nascut Rapidul?

Cum si unde s-a nascut Rapidul?

“Într-o dimineata de iunie 1923. Am si acte. Am procesul verbal! Scris cu cerneala violeta. Cerneala cefereului. Pe prima fila sunt cinci nume- Grigore Grigoriu, Geza Ginzer,Tudor Petre, Dumitru Constantinescu si Franz Hladt, dar totul a pornit de într-o dimineata (n.r.- 11 iunie), în atelierul de scularie de la Grivita, cu urmatoarele cuvinte:
- Ce zici, Geza, daca am face si noi o echipa de fotbal?
-Sa-ncercam, Grigore.Cei doi strungari ,Grigore si Geza, împreuna cu alti ceferisti, s-au întâlnit într-o dupa-amiaza “în localul Scoalei primare din cartierul Grivita”, iar peste doua saptamâni, la 25 iunie, au înfiintat Clubul sportiv C.F.R. Primul presedinte: maistrul Teofil Copaci, care mi-a împrumutat registrul pentru aceste rânduri de început.
.Ce rau îmi pare ca n-am fost în dupa-amiaza aceea la Scoala primara în Grivita.Am scapat astfel patru luni din viata C.F.R.-ului, bunicul Rapidului meu de astazi. Au fost patru luni grele . Baietii au cumparat pânza de tricouri din banii lor. O pânza visinie, care avea sa ramâna culoarea Rapidului, dar pe care nepotii de astazi au cam uitat-o. Stiti de ce a fost pânza visinie? Ia povesteste-ne nea Grigore: “Pentru ca asa a vrut croitoreasa. Toate tricourile lea cusut, cu mâna ei, nevasta lui Geza. Si cum tot ea saraca avea sa le si spele, i-a rugat pe baieti sa nu vina cu alb, pentru ca albul aduna, mai ales la Triaj, funinginea pe frânghie. Întâmplarea a facut sa gasim o pânza visinie. Asta-i tot.” Spre toamna am vazut primul meci tare al Rapidului (n.r.- Bucuresti, 28 octombrie 1923). Am si acum fotografia dinainte de începere. Primul din stânga e arbitrul Rolton. Al doilea e Rudy Wetzer, care jucase doua din cele patru meciuri de pâna atunci ale “nationalei” noastre. Echipa lui Wetzer, “Unirea” din Timisoara, era vestita. Si am luat bataie cu 8-4, dar dupa ce condusesem cu 3-2 la pauza. Îmi aduc aminte ca, în repriza a doua,baietii lui Ruda baci, cât erau ei de artisti” de la Viana”, ne-au pus pe tusa vreo patru oameni, în frunte cu nea Grigore, capitanul(Grigore Grigoriu, strungar la Grivita Rosie, nascut în 1899, a început sa joace la Venus în 1918. În 1923, o data cu înfiintarea C.F.R.- ului, al carui membru fondator este, joaca timp de doi ani în prima garnitura feroviara. În 1925 trece la Juventus, fiind în linie cu marele “Ciogli” Vogl. În 1930 revine, pentru scurta vreme, la C.F.R. “Astfel – glumeste nea Grigore- nu mi-as fi putut trece examenul de maistru”). Am uitat sa va spun ca meciul a fost pe CAB. Lânga Arcul de Triumf, acolo unde sunt astazi vilele cele frumoase,albastre si verzi, între soseaua Kiseleff si calea care duce spre Piata Aviatorilor.
Al doilea meci s-a jucat peste zece zile,cu Gloria Arad, si tot pe CAB. Am si fotografia asta. Nea Grigore îsi trasese cureaua peste chiloti. Geza e în dreapta. Guler tare. Jiletca. Tine aratatorul în buzunarul de la ceas, ca neica Zaharia. În spatele portii se vede “vila arhitectului”. O vila de lemn. Un fel de pavilion de vânatoare. Azi nu mai e. Nu mai tin minte nici cum se numea arhitectul. Dar stiu ca am patimit mult de pe urma lui. Ori de câte ori cadea o minge în curtea vilei, omul nostru scotea briceagul si-i facea harakiri. Ca sa scape de noi (Poate ca avea si el putina dreptate, dar de partea noastra era “mersul istoriei fotbalului”). În orice caz, când a ars CAB, am simtit cu totii mâna “castelanului”. Si-a vazut visul. (Era sa uit scorul. Am pierdut meciul cu Gloria,2-1, per benevolentiam lui Onorica Nicolau, arbitrul, care pusese ramasag cu Mitty Niculescu,
sustinând ca noi, C.F.R.-ul, o sa ramânem doar o echipa de cartier, cât o fi lumea si Pamântul.)
Peste un an si ceva,prima noastra echipa s-a destramat.Au plecat Truckenbrod, omul de la care nea Grigore Grigoriu învatase meseria de half centru.
A plecat si Palco. Au venit cei tineri. Dar era greu. Procesul verbal din 25 ianuarie 1925 vorbeste despre “excluderea echipei de categoria I din campionatul regional, pentru ca nu s-a putut prezenta la meciuri”. Cauza? Lipsa echipamentului.
Si totusi, am jucat. Care cum a putut. Asa peticiti cum eram. Cu echipament sau fara. Am batut Val Vârtejul, Unirea Obor, Prahova, C.F.R.-ul din Cluj.
Am pierdut onorabil pe Valea Jiului si la Arad. Am jucat aproape 40 de meciuri în 1924. Atunci am început sa învat haltele si garile. Ziua- dupa fântâna din fata, noaptea-dupa fereastra luminata prin care se uita nevasta sefului de gara.
Am jucat peste tot. Dar ce greutati!. N-o sa credeti ca bugetul echipei avea 95.000 de lei cheltuieli si doar 5000 venituri. Iertati-ma ca va plictisesc cu cifre.Trebuie sa stiti însa ca n-a fost totul doar o cupa de sampanie.”

Autor Ioan Chirila – “Glasul rotilor de tren”

Nu jucăm derbyuri cu falsurile istorice!

Multă lume a luat în derizoriu expresia folosită cândva de George Copos, care a spus că ”Dinamo are mijloace specifice”. Dovada? Clubul nostru s-a văzut târât recent într-un soi de scandal generat și întreținut de reprezentanții lui Dinamo, care se autovictimizează într-un mod mai mult decât jenant. O spunem pentru ultima dată, deși unii nu vor să înțeleagă și pace: nu Rapid ”l-a dat afară din stadion” pe Mircea Rednic, la Galați, ci regulamentul și reprezentantul oficial al LPF. Apropos, îi atragem respectuos atenția directorului general al FRF, Ionuț Lupescu, că declarația sa, ”mi se pare un lucru lipsit de respect ce i s-a întâmplat lui Rednic, se pare că trăim într-o altă epocă”, sună a instigare la nerespectarea unor capitole ale regulamentului pe care chiar domnul Lupescu, ca înaltă oficialitate a FRF, ar trebui să-l apere și să-l respecte la sânge!

În afara aberațiilor debitate pe această temă, dinamoviștii apelează, în genul suporterilor de curtea școlii, la incursiuni într-o istorie pe care n-o stăpânesc și care le sunt, în cele din urmă, defavorabile. Dinamovistul care și-a dus ”dușmanul de-o viață”, Steaua, în Liga Campionilor, Cristian Borcea, n-a avut dreptate decât într-o singură privință, atunci când a pomenit despre cei ”25 de ani”. Exact atâția ani de existență avea Rapid în momentul în care acest al doilea avorton al fotbalului românesc, Dinamo, și-a făcut apariția printr-un abuz grosolan. Rapid ajunsese, până atunci, într-o finală de cupă europeană și jucase derbyuri adevărate, cu Ripensia, Venus, Unirea Tricolor, CAO etc. Dar, de unde să cunoască ”ilegaliștii” aceste crâmpeie de istorie adevărată, nu fabricată? Și chiar îi anunțăm pe dinamoviști că nici nu avem pretenția să jucăm vreodată ”derbyuri” în compania acestui imens fals istoric numit Dinamo, ne-am declasa dacă am face-o. Jucăm cu această echipă pentru că așa ne obligă competiția și îi lăsăm satisfacția de a disputa ”unicul derby” (al comunismului) alături de cealaltă grupare ilegală, Steaua. Să vă fie de bine!

sursa:www.fcrapid.ro