Numele lui Nae Lăzărescu este sinonim cu umorul şi cu buna dispoziţie. La două vorbe spuse, maestrul scoate pe gură trei glume. Rapidist cu vechi ştate de serviciu, actorul Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” s-a lăsat sedus de mirajul jocului cu balonul rotund, fiind nelipsit mult timp de la meciurile giuleştenilor.
Viaţa marelui actor Nae Lăzărescu se confundă practic cu comedia, scenetele în care joacă alături de Vasile Muraru, dar şi filmele în care a apărut descreţind timp îndelungat frunţile a milioane de spectatori şi telespectatori. S-a „infectat” de tânăr cu microbul fotbalului şi a adunat, de-a lungul timpului, poveşti de odinioară, cu jucători răsăriţi de prin mahalalele Bucureştiului, dar şi cu mari fotbalişti care i-au devenit prieteni după ce i-au văzut spectacolele. „Am fost la primul meci în ‘52. M-a dus vărul meu la curse, la hipodrom. Răspundea de cai Felix Ţopescu, tatăl lui Cristian Ţopescu. Nu prea mi-a plăcut, aşa că ne-am dus pe stadion, la meci. Juca CFR-ul cu o echipă din Ardeal. Erau pe atunci Tache Macri, Bazil Marian, care reintrase pe teren după o grea operaţie la genunchi, Filotti, şi mulţi alţii. De atunci am început să ţin cu Rapidul. De la echipa asta te poţi aştepta la orice. Azi poate să bată pe Real Madrid la scor de maidan, iar mâine poate să o bată Foresta Fălticeni să o asculte cu urechea. Aşa e Rapidul”, povesteşte hâtru Nae Lăzărescu.
De la mahala la „măsele pe gazon”
Dragostea actorului pentru Rapid a venit însă şi pe altă filieră, ţinând cont de faptul că unul dintre primii idoli a fost un… stelist. „Am prins gustul fotbalului de când Voinescu, celebrul portar, stătea pe stradă cu mine. Se antrena pe un teren pe unde se află acum Parcul Copiilor, pe Olteniţei, îi spunea Axa. Rămâneam absolut blocaţi ce detentă putea să aibă, că nu era prea înalt, era cam cât mine de înălţime. Pe urmă, «Mopsul» Dumitrache, care era tot de prin partea aia, din zona unde se afla «Autobuzul». Pe de altă parte, Oborul era patria lui Ozon. Mergeam ca la filmele cu Stan şi Bran să-l vedem pe Ozon. Era un tehnician extraordinar. Pe urmă s-a introdus şi la noi deposedarea prin alunecare. Jocul s-a schimbat, de-aia şi publicul din America a fost captat de fotbalul european, că ăia sunt obişnuiţi să vadă măsele pe jos. Fotbalul lor cam aşa e”, spune mucalit actorul.
Glume… fotbalistice
Nae Lăzărescu a trăit una dintre cele mai amuzante poveşti legate de fotbal undeva prin centrul Bucureştiului, în Cotroceni. „Când Rapidul a bătut odată Progresul aveam o relaţie sentimentală chiar pe strada Dr. Lister. Noaptea n-am auzit nimic, dar dimineaţa, când am ieşit de la copilă din casă, toată strada era plină de chifle, iar în chifle erau înfipte lumânări aprinse. Rapidiştii le-o făcuseră! Asta era într-adevăr o glumă bună, e înghiţibilă, nu ajungi să-ţi aduni elementele de dantură de pe jos, ca în ziua de azi. Înainte, dacă pierdea o echipă, suporterii mergeau după meci împreună la cârciumă, iar învinşii trebuiau să dea berea. Nu se punea problema de ceartă, nu se încăiera nimeni, nu exista aşa ceva. Însă românul, fiind şi puţin snob, dacă a văzut că englezilor le place cu morţi pe străzi, au zis că de ce să nu fie aşa şi la noi? Ajunge o măciucă la un car cu oale, cum se zice”, explică actorul.
Artişti versus fotbalişti, întâlniri de pomină
Spectacolele în care se organizau meciuri între selecţionatele artiştilor şi sportivilor erau o adevărată atracţie, chiar dacă uneori pasiunea pentru fotbal încingea spiritele. „La meciuri făcea cărţile Rică, spunea: «Băăă, nu v-am chemat să jucaţi fotbal, lăsaţi mingea la artişti, că lumea a venit să râdă!» Erau Ştefan Bănică, Nicu Constantin, Puiu Călinescu, toţi strâmbii. Păi de-asta se şi spunea, când se dădea anunţul: selecţionata old-boys contra resturilor lumii. Odată i-am dat la gioale lui Lajos Sătmăreanu şi a venit la mine în pauză, mi-a arătat piciorul şi mi-a zis: «Nae, cu ăsta am băgat vreo cinşpe în spital, lasă-te de gioale!» Tot obişnuiam să pun tălpi. Păi nu l-am băgat în ghips pe Ioaniţoaia?! El juca pe bune, dar rău; îi spuneam: «Stai, măi nene, că au plătit oamenii ăştia bilet ca să mai şi râdă». A zis că nu-l interesează şi i-am pus o talpă. A doua zi şi-a pus piciorul în ghips, dar nu mi-a purtat pică”, povesteşte Nae Lăzărescu.
Întâmplări cu Rică…
Unul dintre cei mai mari portari pe care i-a dat fotbalul românesc, Rică Răducanu, era ţinta preferată a glumelor de tot felul. „Ciuca miştourilor era Rică Răducanu. L-a pus odată generalul Dragnea să ducă băieţii la un spectacol. Trebuia să aleagă între circ, operetă sau revistă. Rică a zis atunci: «Hai să-i ducem la circ, tovarăşu’ general!» În ziarul «Informaţia» era trecut titlul spectacolului, în stânga erau trecute orele, iar în dreapta, telefonul. «Vezi că e telefonul în ziar, sună şi reţine 40 de locuri!» Seara, generalul l-a întrebat pe Rică dacă a făcut rost de bilete, la care Rică i-a răspuns: «Nu, tovarăşu’ Dragnea, am sunat, dar nu răspunde nimeni, e numărul nealocat!» «Păi ce număr ai format tu, mă?», s-a răstit generalul la el. «Păi, cum ce număr am format?! 11, 13, 19!» El formase orele la care aveau loc spectacolele”, povesteşte Nae Lăzărescu.
Farse, bancuri cu fantome, coşciuge buclucaşe
„Era odată la masă, pe lângă o grămadă de jucători, şi unul, gestionar la pompe funebre. Începusem să spunem bancuri cu fantome. Atunci gestionarul mi-a făcut semn şi mi-a zis: «Nea Nae, hai să le facem una ăstora, dar cum facem să ajungem la ei acasă, ştii unde stau?» I-am zis că da, şi pe urmă le-am luat cheile de la case, că erau în paltoane, la garderobă. Am luat un taxi şi am dus şapte coşciuge acasă la jucători. Le-am pus pe masă în sufragerie. A doua zi ne-am dus să le recuperăm. Ăia dormiseră pe la vecini, pe la rude sau pe la prieteni. Le fusese frică să mai intre în casă. L-am găsit şi pe Rică şi l-am întrebat unde e coşciugul. «Care coşciug, zice Rică, nu mai e niciun coşciug!» Gestionarul a făcut feţe-feţe. Rică a continuat: «Păi, m-am gândit, ce paştele mă-sii e cu coşciugul acesta la mine-n casă? Şi dacă tot murise unu de pe stradă, amărât săracu’, am luat coşciugul şi i l-am dat cadou!» Aşa că Rică a fost bun de plată un coşciug”, spune râzând marele actor.
Sursa: Ziarul Ring
